Actul Creativ este in esenta o activitate spirituala "interventia spiritului, prin Inspiratie" asupra materiei

Ce înseamna un act creativ ( în manifestare materiala) ?

– modelarea materiei,
– prelucrarea unor "materii prime" nedefinite sub aspectul formei (lut, ceara etc.) într-o forma determinata, clara, cuantificabila,
– din parti separate se alcatuieste un bun întreg, nou,
– diferite parti asezate, respectand o anumita ordine, anumite reguli, sa se obtina un întreg armonios,

Cine realizeaza un act creativ?

– cel ce aduce un plus de valoare,
– cel care da "materiei prime" asupra caruia actioneaza o noua valoare estetica si de intrebuintare, o imbogateste,
– cel ce cunoaste caracteristicile materialelor asupra carora intervine în actul creativ, astfel încât sa se foloseasca de ele, scotandu-le în evidenta corect din punct de vedere estetic, transformandu-le într-o noua valoare,
– cel care întelege, intuieste ceea ce i se cere sa realizeze prin actul creativ si executa aceea lucrare conform cu cererea lansata,
– cel ce creaza un bun material care sa îndeplineasca urmatoarele caracteristici tehnice: trainicie/rezistenta, stabilitate, valabilitate, curatenie, intretinere – respectand temeinic cerintele estetice,
– cel care are fantezie, creativitate, originalitate pentru a îndeplini cele enumerate mai sus, se considera ca aduce în manifestare un bun nou.

Ce se obtine printr-un act creativ?

-intervenind creativ asupra acelor parti separate, individuale ale "materiilor prime" , acestea se pot grupa, organiza, aseza , astfel încât , împreuna sa exprime – armonia si unitatea – bunului nou creat, cu o anumita valoare estetica si de intrebuintare, fiabila.
– ceea ce bunul nou creat emite, exprima iar noi le recunoastem cu ajutorul simturilor subtile – transmite o emotie, o traire, ating o coarda a sufletului,
– impactul este adânc, se atinge sufletul omului, când principiile creative sunt armonizate, bunul respectiv emana armonie, unitate – ceea ce da o stare de bine, de multumire, bucurie si incantare, "hraneste sufletul".
…inceputurile CREATIEI…in versiune eminesciana

La-nceput, pe când fiinta nu era, nici nefiinta,
Pe când totul era lipsa de viata si vointa,
Când nu s-ascundea nimica, desi tot era ascuns…
Când patruns de sine însusi odihnea cel nepatruns.
Fu prapastie? genune? Fu noian întins de apa?
N-a fost lume priceputa si nici minte s-o priceapa,
Caci era un întuneric ca o mare far-o raza,
Dar nici de vazut nu fuse si nici ochi care s-o vaza.
Umbra celor nefacute nu-ncepuse-a se desface,
Si în sine împacata stapânea eterna pace!…

Dar deodat-un punct se misca… cel întâi si singur. Iata-l
Cum din chaos face muma, iara el devine Tatal!…
Punctu-acela de miscare, mult mai slab ca boaba spumii,
E stapânul fara margini peste marginile lumii…
De-atunci negura eterna se desface în fasii,
De atunci rasare lumea, luna, soare si stihii…
………………………………………………………..
Si în roiuri luminoase izvorând din infinit,
Sunt atrase în viata de un dor nemarginit.

(Scrisoare I, Mihai Eminescu)