Pentru a putea vedea frumosul din jurul nostru, este necesara o educatie pentru frumos, o educatie estetica care-l (re)invata pe om sa traiasca armonia interioara, echilibrul intre fortele imaginatiei si ale actiunii, intre aspiratiile sufletului si acceptarea realitatii fizice, intre indatoririle fata de sine si cele fata de semeni. O educatie pentru frumos dezvolta in om aspiratia lucrului facut bine si frumos, exigenta si bunul gust fata de bunurile de consum, simtul echilibrului si simplitatea comportarii frumoase, civilizate.
Daca educatia estetica se refera la formarea personalitatii umane in raport cu natura, mediul inconjurator, societatea, exista si o educatie artistica – priveste perceperea si realizarea frumosului din creatia artistica – sondeaza insa mai adanc, presupune un grad mai mare de initiere, angajeaza calitati mai subtile si solicita mai complex personalitatea in ansamblul ei.
"Fiecare lucru are frumusetea lui, dar nu oricine o vede." – Confucius
Este un lucru unanim acceptat ca frumosul se afla pretutindeni. Mai putin se tine seama insa de faptul ca el nu se lasa descoperit si receptat de la sine. Nu oricine il poate percepe si se poate bucura de el. De aceea este necesara cultivarea capacitatii de a percepe frumosul, de a-l privi, de a-l auzi, de a-l citi. Exista o adevarata stiinta in "a sti" sa gasesti frumosul si in "a-l savura".
Pentru a putea percepe frumosul, in ansamblul sau, este necesar ca omul "sa patrunda" mai adanc in ceea ce admira, "sa vada" si "sa simta" raporturile plastice – liniile, formele de reprezentare vizuale, structurile si texturile, ritmurile, relatiile desimetrie si asimetrie, accentul si motivul decorativ, acordurile cromatice etc.
Galerie foto
