Ce este frumosul?... cum sa privim ca sa-l vedem?... unde sa-l cautam?... mai ales intr-o lume in care majoritatea fiintelor umane sunt in mare confuzie,... nici nu mai cred in frumos,... nici nu mai spera sa-l gaseasca si sa-l vada,... complacandu-se intr-o viata sumbra, rece si trista.
Intotdeauna intr-un suflet iubitor se gaseste emotia si caldura necesara unui imbold subtil ce duce la cautarea frumosului – triumf al spiritului asupra materiei – la descoperirea bucuriei si a generozitatii, a inocentei si puritatii, ce duce la revarsarea iubirii din acel suflet asupra intregii firi. Astfel, pornind aventura spre inalt, sufletul cu convingerea ca poate creea o deschidere catre frumos, redescopera dimensiunile eternitatii, a acestor minuni celeste, facând totodata si o redescoperire ( renastere ) spirituala.
Dar pentru a putea cunoaste sau (re)cunoaste frumosul este necesar mai intai sa fim noi frumosi,… sau mai corect spus este necesar sa constientizam ca acest frumos este in noi,… dintotdeauna, lasat de Tatal Ceresc,… candva,… demult… iar acuma ar fi bine sa ne straduim sa-l cautam, sa-l curatam si sa-l scoatem la suprafata… in toata splendoarea sa.
"Frumusetea lucrurilor exista in sufletul celui care le admira" ( David Hume- filozof englez)
Daca fiecare dintre noi are aceea samanta a frumosului plantata in adancuri, daca o ingrijim cu multa iubire si blandete, cu rabdare si perseverenta, cu smerenie si nadejde, cu iertare fata de noi si de tot si de toate… intr-o buna zi… acest frumos va rasarii din fiinta noastra, din interiorul nostru, revarsandu-se spre exterior si oglindindu-se in mii si mii de aspecte, pe care noi le privim in jurul nostru, in viata noastra.
Galerie foto
